sâmbătă, 28 februarie 2015

"LA MULŢI ANI!" de "Mărţişor"!

LA MULŢI ANI! Cu ocazia zilei de 1 Martie - ziua Mărţişorului şi a debutului calendaristic al primăverii, le dorim tuturor Domnişoarelor şi Doamnelor o zi minunată, cu bucurii, satisfacţii şi energie!

De asemenea, în perioada 1-8 Martie 2015, autorul Răzvan Tulpan oferă persoanelor de sex feminin, cadou la cărţile cumpărate direct de la el, un Mărţişor în dar!

vineri, 27 februarie 2015

POSTUL RELIGIOS si DETOXIFIEREA

Postul religios şi detoxifierea înseamnă sănătate

Atât în perioada de post cât şi în afara acesteia, se recomandă renunţarea la alimentele greu de digerat, fermentative, prea prelucrate (procesate) industrial, cu mulţi aditivi artificiali. Este bună renunţarea la zahărul alb, la margarină şi la produsele cu zahăr alb şi margarină, precum şi renunţarea preparării şi încălzirii alimentelor în cuptorul cu microunde.

Postul şi detoxifierea
Postul de mâncare înseamnă şi o detoxifiere (dezintoxicare), un repaus parţial al sistemului digestiv. Este de folos reducerea consumului de carne în exces, de mezeluri din comerţ intens aditivate (inclusiv cu conservantul nitrit de sodiu şi cu colorantul din insecte coşenilă / carmin), renunţarea la zahăr alb (rafinat şi lipsit de fibre şi vitamine, minerale, enzime) şi margarină (uleiuri vegetate hidrogenate şi interesterificate) ş.a.. Alimentele conservate nenatural, sucurile din comerţ (procesate industrial, cu conservanţi, cu coloranţi sintetici şi arome artificiale) pot fi eliminate din alimentaţie pentru o mai bună sănătate. Postul este benefic şi necesar, iar uneori, la sfatul medicului specialist, poate fi însoţit şi de clisme. La nivelul intestinelor (datorită alimentaţiei necorespunzătoare pomenite în aliniatele anterioare) se acumulează o serie de reziduuri, de substanţe (mucus, alte materii, corpi „agăţaţi” / ”depozitaţi” în ansele intestinale) care îngreunează mult absorbţia, deci digestia. După curăţarea intestinelor prin post şi, eventual, prin clisme (doar la sfatul medicului), digestia va fi uşurată, normalizată şi absorbţia va fi normală şi optimă. De aceea este foarte important să consumăm în mod normal, obişnuit şi regulat alimente care au (şi) rol de balast, alimente precum: cereale integrale simple (fără adosuri de ciocolată, arome, coloranţi etc.), tărâţe de secară, eventual musly natural (amestec de fulgi de cereale integrale cu fructe uscate şi nuci şi alune uscate, seminţe de floarea-soarelui ş.a.), care conţin fibre, vitamine, minerale, şi nu au aditivi şi nici conservanţi, şi pot conţine şi enzime absolut necesare digestiei. Acestea se pot amesteca uneori cu iaurt natural simplu. Cerealele integrale, tărâţele curăţă, „periază” intestinele, absorb mucusul dăunător şi regularizează, deci normalizează atât absorbţia cât şi tranzitul (traficul) intestinal. De aceea o alimentaţie prea bogată în alimente de origine animală (carne, ouă, lapte, icre etc.), nu este sănătoasă, căci generează aciditate şi fermentaţie nesănătoasă, putrefacţie, producând anumiţi compuşi toxici, în special în condiţiile în care nutriţia este preponderent bazată pe produse de origine animală, fără aportul indispensabil şi esenţial de legume proaspete (neconservate), de verdeţuri, de leguminoase, de fructe. Se poate consuma şi puţină carne în afara postului, dar nu recomandăm mezeluri din comerţ cu aditivi nesănătoşi şi chiar improprii consumului normal!
Pe timpul detoxifierii, în special la începutul perioadei, datorită efectelor specifice dezintoxicării există posibilitatea apariţiei ameţelilor, a stărilor de slăbiciune, este recomandabil ca efortul fizic să fi redus. Dieta este bine a fi făcută conform sfatului medicului (nutriţionist), mai ales în situaţiile în care vorbim despre persoane cu boli (afecţiuni) cronice, bătrâni, femei gravide (la gravide obligatoriu se ţine cont de sfatul medicului atât pentru dieta specifică femeilor însărcinate, cât mai ales pentru o posibilă detoxifiere – pentru a nu afecta copilul printr-un şoc!). În cazul complicaţiilor se apelează de urgenţă la medic!
Alimentaţia să fie variată, complexă şi completă, chiar dacă este de post, deci fără alimente de origine animală, iar mesele să fie servite după un program regulat (la anumite ore potrivite), să se mănânce calm, liniştit, în o atmosferă plăcută, relaxantă, să se mestece bine mâncarea, iar după masă să se facă o plimbare lejeră iar, de 3-5 ori pe săptămână să se facă sport minimum câte 30-60 de minute.

Atenţie
Fructele nu se combină cu alte alimente, nici cu legumele, iar în amestecul (mix-ul / salatele) de fructe nu se pune pepene (verde / roşu sau galben) deoarece pepenele îngreunează digerarea celorlate tipuri de fructe.

Efectele fiziologice ale detoxifierii
Odată cu începerea procesulului de detoxifiere (comparabil ca reacţii, în anumite limite, cu cazul renunţării complete la alcool sau la droguri), pot să apară „reacţii de detoxifiere”, „de curăţare”, „efecte secundare” absolut normale, nepatologice între anumite limite, efecte precum transpiraţia abundentă care poate fi şi urât mirositoare (în anumite cazuri) datorită toxinelor eliminate, urină cu culoare modificată (închisă la culoare), diaree, erupţii cutanarte, gripă, dureri de cap etc..
Anumiţi specialişti şi anumiţi autori recomandă cure de detoxifiere mai lungi şi periodice, care să se întindă pe 1-2 săptămâni şi chiar mai mult, cure în care, obligatoriu – durata de revenire la normal durează tot atât timp cât dieta de bază în sine. Aceste lucruri înseamnă că organismul luptă pentru curăţarea intestinelor, a ţesuturilor, chiar a sângelui, iar sistemul digestiv începe a funcţiona din nou la parametrii apropiaţi de nivelul optim. Însă pe lângă această detoxifiere din punct de vedere alimentar este bine să facem şi o detoxifiere prin eliminarea produselor de igienă corporală ş.a. care pot conţine ingrediente toxice precum aditivi nesănătoşi sau nepotriviţi.

Rugăciunea de la masă
Nu uitaţi să spuneţi un „Tatăl nostru” înainte şi după servirea meselor! Cu siguranţă, rugăciunea domnească din Noul Testament, este de mare folos sufletesc şi nu numai atât!

Poftă bună”, „Sănătate” şi „Doamne-ajută”!

Surse:

Răzvan-Ioan TULPAN
AiCarteAiParte.ioan@gmail.com 


                            OFERTA de CĂRȚI / BOOKS                                        Autorul Răzvan-Ioan TULPAN




POSTUL RELIGIOS

Postul religios înseamnă sănătate fizică şi chiar sufletească

Postul religios (ortodox) înseamnă respectarea rânduielilor creştineşti, biblice, dar şi curăţarea organismului şi disciplină. Postul – rugăciunea – milostenia, sunt recomandate chiar şi de Sfântul Apostol Pavel, în Epiostolele din Sfânta Scriptură...

Postul religios este foarte important în viaţa omului, în viaţa credincioşilor. Se recomandă atât ţinerea dietelor, curelor şi regimurilor recomandate de medic sau de către nutriţionistul cu atestat, cât şi a posturilor obişnuite şi religioase care au efecte benefice prin detoxifiere şi prin odihnirea” organelor interne, însă postul are şi afecte benefice sufleteşti, atunci când postul religios alimentar (de mâncare) se combină cu celelalte feluri de posturi.
Perioada de post nu se rezumă doar la un post de mâncare (o anumită dietă specifică fiecărei religii / credinţe). Postul de mâncare este doar o parte din cele necesare în timpul zilelor de post (miercurea şi vinerea) şi perioadelor de post, precum Postului Paştelui cu postul la cele rele – oprirea de la bârfă, de la privirea de imagini cu tentă sexuală, de la ceartă, ură, oprirea de la diverse lucruri şi gânduri imorale, rele etc.. Fiecare poate ţine postul după puterile sale, după posibilităţi, în funcţie de starea de sănătate, de conştiinţă, însă o anumită strădanie şi disiplină sunt necesare şi binevenite. Oricum, scopul postului religios nu este acela de a ne înfometa şi nici de a îmbolnăvi prin malnutriţie, ci se ţine post pentru a respecta buna rânduială creştinească, pentru a curăţa organismul, dar şi pentru a avea o disciplină, deci o abţinere de la poftele trupului. Fiecare ţine post după conştiinţa şi nivelul său propriu, însă cu siguranţă postirea este benefică şi sănătoasă pentru organism şi nu numai, căci este ştiut că postul, rugăciunea şi milostenia sunt de mare folos duhoivnicesc, nu doar trupesc şi psihic.
Pesoanele vârstnice, copii în creştere, bolnavii ş.a. au un post mai blând, mai îngăduitor. Preotul-Părintele Galeriu spunea şi că, practic corpul este un bun slujitor, însă este un stâpân prost – căci trage omul în stânga şi în dreapta, după pofta lui. De aceea, prin conştiinţă, prin disciplină şi voinţă, poftele trupeşti pot fi stâvilite şi controlate, căci astfel ne controlează pe noi toate poftele de mâncare, sexuale, înclinaţiile de lăcomie, de răutate etc..
Postul (postirea) este de mare folos religios, moral şi fiziologic-igienic (pentru sănătatea trupească). Postul înseamnă obligatoriu şi renunţarea la alcool, tutun, droguri. Coform cărţii Protosinghelului (ortodox) Nicodim Măndiţă Dai voinţă, iei putere”, un anume tip de clasificare a felurilor de post religios ortodox cuprinde categoriile:
1) Primul Post este postul negru (aspru): nu se mănâncă şi nu se bea nimic (nici pâine, nici apă – nimic);
2) Postul mijlociu – de mâna a doua: se mănâncă o singură dată pe zi, la ora 15 (ora 3 după-amiaza), puţină pâine şi apă;
3) Postul de mâna a treia: se mănâncă mâncare fiartă de post, o dată pe zi, cu cumpătare cu moderaţie şi cu echilibru);
4) Postul de mâna a patra sau ordinar: se mănâncă mâncăruri de post, fierte, de două sau trei ori pe zi.
Postirea de la alimente şi apă se mai poate clasifica şi în:
a) Postul îngăduitor: atunci când creştinii mănâncă mâncăruri îndulcite cu untdelemn (ulei) ori cu puţin peşte şi consumă şi puţin vin (un păhărel sau mai puţin);
b) Postul adevărat: înfrânarea totală de la mâncare sau de la mâncare uscată, iar mâncarea cu ulei, cu peşte şi cu vin în timpul perioadei (zilelor ori zilei) de post, se numeşte dezlegarea parţială a postului (religios creştin-ortodox).

Rugăciunea de la masă
Nu uitaţi să spuneţi un „Tatăl nostru” înainte şi după servirea meselor! Cu siguranţă, rugăciunea domnească din Noul Testament, este de mare folos sufletesc şi nu numai atât!

Poftă bună”, „sănătate” şi „Doamne-ajută”!

Surse:
  • Protosinghel Nicodim MĂNDIŢĂ – Dai voinţă, iei putere”, Editura Agapis, 2003
  • zvan-Ioan TULPAN Alimentaţie sănătoasă. Nutriţie naturală şi echilibrată individual [...], Sibiu, 2012

Răzvan-Ioan TULPAN
AiCarteAiParte.ioan@gmail.com 


                            OFERTA de CĂRȚI / BOOKS                                        Autorul Răzvan-Ioan TULPAN



luni, 16 februarie 2015

ALIMENTELE CU PESTICIDE - RISCURI!


ALIMENTELE CU PESTICIDE - UN RISC MAJOR pentru SĂNĂTATE!

Problema legumelor şi fructelor tratate cu insecticide, ierbicide, fungicide ş.a.

SUA şi Japonia sunt cei doi cei mai mari consumatori de pesticide, pe poziţiile următoare situându-se India, Franţa, Germania ş.a..
Produsele româneşti, de regulă, conţin mai puţine pesticide decât multe dintre legumele şi fructele de import.

Pentru a avea o alimentaţie sănătoasă, este ştiut faptul că, nu trebuie să ne lipsească de la masă legumele şi fructele, plus alimentele de bază naturale. Alimentele trebuie să fie cât mai naturale, deci şi cât mai puţin prelucrate (procesate) industrial şi cu cât mai puţini aditivi (sintetici / artificiali).
Şi totuşi, dat fiind că trăim în lumea globalizării, suntem cu toţii prinşi de tăvălugul extinderii agriculturii intensive (cu utilizarea chimicalelor la scară largă – îngrăşăminte şi pesticide ş.a.) şi în consumul de alimente intens prelucrate industrial şi, deci, denaturate.
Este dovedit şi recunoscut ştiinţific potenţialul toxic şi cancerigen al chimicalelor folosite atât în agricultură, cât şi în procesul complex de prelucrare industrială a materiilor prime şi a alimentelor. Din păcate, chimicale se găsersc şi în majoritatea produselor de igienă corporală, de întreţinere corporală, de înfrumuseţare, şi chiar şi în destule medicamente.
Deşi pesticidele sunt necesare, într-o anumită măsură, pentru prevenirea răspândirii dăunătorilor, se observă că, de multe ori, sunt folosite excesiv. Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) este cea care stabileşte în spaţiul comunitar (al UE) limitele maxime admise de reziduuri în produsele alimentare.
Pesticidele precum fungicidele, insecticidele, ierbicidele, acaricidele sunt folosite conform reglementărilor şi conform normelor însă sunt destule situaţii dovedite când sunt folosite în exces.
De exemplu – fungicidele combat ciupercile parazite din culturile de plante, insecticidele distrug insectele, iar ierbicidele sunt utilizate contra buruienilor.

Un studiu efectuat de organizatia ecologistă Greenpeace a dovedit că cca 80% dintre fructele cultivate convenţional şi 55% dintre legume prezintă pesticide, iar 10% dintre acestea conţin reziduuri care depăşesc limitele legale.
Pe termen lung, alimentaţia nesănătoasă cu alimente şi lichide care conţin diverse pesticide, poate avea efecte toxice asupra organelor, a pielii şi asupra întregului organism, şi chiar şi asupra sistemului nervos.
În aceste condiţii nefaste, uneori, poate creşte riscul de apariţie a afecţiunilor diverse, precum Parkinson si Alzheimer, probleme de creştere şi hormonale la copii şi chiar sindromul ADHD (deficit de atenţie şi hiperactivitate), de asemenea pot să apară în unele cazuri probleme hormonale la adulţi, tulburări de metabolism ş.a..
Limita maximă (adimsă) de pesticide din produse este în raport cu persoanele adulte şi sănătoase, iar prin urmare copiii, persoanele în vârstă, oamenii bolnavi, femeile gravide ş.a. pot fi afectate mai puternic decât adulţii tineri sănătoşi.
Conform http://gandeste.org/, cercetătorii americani au efectuat o serie de studii despre contaminarea cu pesticide a diverselor legume şi fructe şi au publicat o listă cu cele suspectate a fi posibil cele mai contaminate legume şi fructe: piersică, măr, piper, telină, nectarine, căpsuni, cireşe, napi, salată verde, struguri, morcovi, pere. Legumele şi fructele în principiu mai puţin contaminate, ar fi: ceapa, avocado, porumbul dulce, mango, sparanghelulmazărea, kiwi, varza, vânăta, papaya, pepenele verde, broccoli, tomatele, cartoful dulce. Lista nu este îneaparat universal valabilă.
Potrivit http://gandeste.org/, un studiu efectuat de Organizatia Greenpeace în perioada anilor 2009-2010 relevă faptul că cele mai toxice legume şi fructe de pe piaţa europeană ar proveni din Turcia – ardeii, perele, strugurii si gutuile. La fel, salata verde şi spanacul absorb şi reţin numeroase substanţe chimice în frunze, însă depinde de cultivator cât de stropite sunt.
Există cazuri în care merele, perele şi roşiile pot fi stropite cu pesticide chiar de mai multe ori pe an.
Totuşi, liste(le) cu clasificări privind legume şi fructe cu pesticide ş.a. substanţe nesănătoase, sunt doar orientative, nu constituie o regulă general valabilă pentru toţi producătorii, procesatorii şi nici pentru toate ţările etc..
Specialiştii recomandă spălarea îndelungată a legumelor si fructelor sub jet de apă, cu apa domoală în care se poate adăuga bicarbonat de sodiu. De asemenea, este indicată scufundarea acestora într-un vas cu apă vreme de 30 secunde – 1 minut.

Mâncarea poate conţine microparticule toxice, folosite destul de des în agricultura intensivă.
Carnea, mezelurile, lactatele ş.a. pot conţine uneori urme de pesticide toxice.
Chimicalele şi alte substanţe pot afecta zestrea genetică.
Femeile gravide, copii, vârstnicii şi bolnavii sunt cei mai expuşi.

Mâncarea poate conţine, în unele cazuri dovedite, microparticule toxice, folosite destul de des în agricultura intensivă în diferite ţări, de către diferite companii, firme mici ş.a.. Atenţie la ceea ce mâncăm şi cu ce ne spălăm, căci sănătatea este în pericol, iar organismul ne este zilnic bombardat cu E-uri, cu câmpuri electromagnetice şi... cu factori de stres.

Diferite substanţe toxice precum diverse tipuri de insecticide, coloranţi etc. se regăsesc în mâncare. Atenţie la faptul că, la prepararea mâncării folosim practic cereale, leguminoase, legume etc. care pot conţine pesticide, îngrăşăminte sintetice ş.a. substanţe cu potenţial toxic.
Mâncarea pe care o consumăm ar putea conţine şi ea, în unele cazuri, unele tipuri de particule foarte mici / microparticule / nanoparticule toxice, precum cele găsite în unele pesticide folosite de multe ori în agricultura intensivă / „industrială”. Specialiştii americani de la Universitatea din Missouri, SUA, susţin ideea că acestea au ajuns probabil, în destule situaţii, în hrana consumată (conform http://www.inquisitr.com/). Potrivit concluziilor rezultate în urma efectuării studiilor, experţii avertizează că aceste nanoparticule pot fi periculoase pentru organism şi, deci, pentru sănătate.
Aceste microcomponente toxice, conform opiniei specialiştilor, se pot găsi deja în comerţ, căci se susţine că există deja peste 1.000 de produse care se bazează chiar pe tehnologia nanoparticulelor. Aceste elemente de risc pot fi prezente, în anumite cazuri chiar în apă, dar şi în cosmetice şi chiar în ambalajele mâncării cumpărate din comerţ.
Nu uitaţi că, tor ceea ce mâncăm ajunge în organism şi ne afectează mai mult sau mai puţin. La fel, produsele de igienă coporală (pasta de dinţi, spuma de ras, săpunul solid şi cel lichid, şamponul, gelul de duş etc.), de înfrumuseţare, cremele etc. sunt absorbite în şi prin piele, în sânge, în organe, deci în ţesuturi, prin intermediul pielii, pe la nivelul mucoaselor, ochilor, al orificiilor corporale. Aşadar trebuie mare grijă la calitatea produselor folosite, la cantitatea şi numărul de ingrediente sintetice toxice conţinute şi la cât de des le folosim, căci, sănătatea este în pericol.
Cele de mai sus nu înseamnă obligatoriu că toţi oamenii sunt expuşi direct riscului consumului de produse tratate cu astfel de microparticule, însă subliniază faptul că totuşi există riscul consumului de alimente de acest tip, care pot fi nesănătoase.
Totuşi, liste(le) cu clasificări privind legume şi fructe cu pesticide ş.a. Substanţe nesănătoase, sunt doar orientative, nu constituie o regulă general valabilă pentru toţi producătorii, procesatorii şi nici pentru toate ţările etc..

Atenţie la sursa de provenienţă a cărnii (materie primă), a mezelurilor.
Inclusiv carnea, laptele, derivatele din lapte, preparatele din şi cu carne, mezelurile pot conţine, uneori sau deseori, reziduuri de pesticide, de îngrăşăminte artificiale, care din iarbă şi cereale, prin furajare, ajung în organismul animal. De asemenea, există riscul folosirii de hormoni de creştere, de antibiotice în exces, toate utilizate în procesul furajării şi tratării animalelor precum suine, bovine, ovine, chiar păsări etc..
Femeile gravide, feţii, copiii dar şi adulţii pot fi afectaţi de alimentele neconforme sau chiar de cele aparent corespunzătoare, în condiţiile în care substanţele chimice toxice se pot acumula, treptat în organism. Uneori acestea sunt eliminate din corp, iar alteori sunt reţinute, cazuri în care, în anumite situaţii se poat produce tulburări de metabolism, ale echilibrului endocrin la tineri şi la adulţi, şi uneori chiar cancere.
Conform https://www.farmaciata.ro, Dr. Mihai Voiculescu afirmă că genele sensibile (ADN-ul) la reziduuri toxice joacă un rol fundamental în reproducere şi se găsesc în ţesuturile organismului care produc steroizi.
Cele mai reduse cantităţi de astfel de substanţe toxice ar fi la cartofi, morcovi şi roşii, dar nu este o regulă general valabilă.
În ţara noastră, analizele au arătat că cca o cincime dintre legume şi fructe depăşesc concentraţia legală admisă de astfel de substanţe precum pesticidele – ierbicide, insecticide ş.a..
În concluzie, se recomandă atenţie sporită la ceea ce cumpărăm, la ceea ce consumăm căci, deşi (aparent) invizibile, chimicalele ş.a. ne afectează sigur sănătatea. Mens sana in corpore sano.

Articol de Răzvan-Ioan TULPAN
Autorul publică articole şi în ziarul local MESAGERUL DE SIBIU - http://www.mesageruldesibiu.ro/ . Răzvan-Ioan TULPAN este colaborator permanent independent, iar articole puteţi găsi şi în formula tipărită a ziarului, la chioşcurile de presă.


                            OFERTA de CĂRȚI / BOOKS                                        Autorul Răzvan-Ioan TULPAN
Cumperi oricare carte de-a autorului Răzvan Tulpan direct de la el şi câştigi garantat un DVD (nou, sigilat) la alegere din cele disponibile. 
Promoţie valabilă doar în perioada 20-28.02.2015! Promoţia / oferta nu se cumulează cu alte oferte, promoţii, reduceri, bonusuri.

marți, 10 februarie 2015

IGIENA CORPORALĂ?!

IGIENA CORPORALĂ... şi cât de des facem duş!
Duşurile zilnice (în special cele cu apă fierbinte) şi cu săpun lichid sau gel de duş, pot fi nesănătoase. Se recomandă duşuri de 2-3 ori pe săptămână, cu apă caldă şi nu cele cu apă fierbinte, datorită faptului că apa fierbinte îndepărtează de pe piele stratul natural de grăsimi de protecţie. La acestea se adaugă spălări locale cu apă şi săpun, sau ocazional folosirea de şerveţele umede dezinfectante.
de Răzvan-Ioan TULPAN
Medicii israelieni avertizează că obişnuinţa de îmbăiere sau de a face duş zilnic, practic nu este de fapt o nevoie naturală a organismului. Medicul Rachel Luzzati, şef de secţie la spitalul din Haifa a Clalit, susţine că este suficient să facem duş de două-trei ori pe săptămână. Duşurile zilnice perturbă echilibrul normal acido-bazic al pielii, rezultând dezhidratarea şi descuamarea tegumentului, iar astfel este serios afectată bariera naturală împotriva bacteriilor şi a micozelor (ciupercilor).
Nici părul nu trebuie spălat zilnic, din motive asemănătoare. Recomandările medicului din Israel sunt confirmate de numeroase studii din domeniu, care dovedesc ştiinţific că, în urma îndepărtării stratului obişnuit de grăsimi al epidermei, se produce un dezechilibru la nivelul ţesuturilor în care este sintetizată vitamina D sub acţiunea razelor soarelui, rezultând perturbări şi carenţe în organism.
Alături de opiniile medicului israelian, adăugăm că, în concluzie, duşurile zilnice (în special cele fierbinţi) cu săpun lichid, gel de duş ori săpun obişnuit din comerţ (care poate conţine şi chimicale) pot fi dăunătoare pentru organism şi se recomandă reducerea la cel mult trei duşuri pe săptămână. Totuşi, pentru o igienă corporală corespunzătoare, pot fi şi trebuie efectuate spălări locale zilnice cu apă şi săpun: la subsioară / subraţ, după gât, evident la picioare (labele picioarelor) şi în zona anală şi a organelor genitale. Tot local, ocazional pot fi folosite şerveţele umede dezinfectante, iar pentru zona intimă produse de igienă specifice corespunzătoare, însă atenţie la calitatea acestor produse de igienă, căci multe pot conţine multe chimicale. Aşadar citiţi lista cu ingrediente de pe ambalajul şerveţelelor umede, al produselor de igienă şi de întreţinere, iar astfel puteţi alege produse cu ingrediente mai puţine şi mai naturale.
Completăm cu ideea că totuşi, în cazul în care o persoană transpiră abundent din pricina căldurii excesive, ca urmare a practicării sportului, ori în urma muncii fizice intense etc., evident că nu se poate renunţa la duş.
De asemenea, este bine de ştiut că folosirea prea des a beţişoarelor (cu vată) pentru urechi poate creşte riscul de infecţii la nivelul urechilor.

Surse:

http://www.agerpres.ro/ 
http://www.romaniatv.net/ 
http://www.formaremedicala.ro/ 
www.TULPAN-i-Consiliere.blogspot.com 

 
    Autorul                                                         OFERTA de CĂRȚI / BOOKS

miercuri, 4 februarie 2015

Sfecla roşie

SĂNĂTATE... DE LA PIAȚĂ!
Sfecla roşie – un aliment sănătos.

                                                                                         OFERTA de CĂRȚI / BOOKS

Sfecla roşie (beta vulgaris / beta vulgaris rapa / beta rubra)
Se folosesc atât rădăcina cât şi frunzele de sfeclă. Beta vulgaris are în compoziţie vitamine (A, B1, B2, C, PP), săruri minerale (magneziu, zinc, fier, calciu, cupru, siliciu, fosfor sulf ş.a.), oligoelemente (litiu, mangan, stronţiu, titan, rubidiu, cesiu, brom ş.a.), aminoacizi (albumină, glutamină, betaină şi aspargină), zaharoză (zahăr), rafanol, saponozide triterpenice ş.a..
După drojdia de bere naturală (atenție că, uneori, drojdia din comerț nu este naturală 100%), dintre majoritatea vegetalelor folosite, sfecla roşie este campion la concentraţia de potasiu.
Din beta rubra (sfecla roşie) se extrage un colorant natural folosit şi in alimentaţie – extract din sfecla roşie, cu codul E 162 (betanina).
Indicații
Consumul are efect antiseptic, depurativ şi diuretic, plus efect energizant, tonic şi stimulent, remineralizant, răcoritor, lenitiv, aperitiv, nutritiv dar şi colagog ş.a.. Se digeră uşor. Se recomandă consumul de sfeclă roşie în afecţiuni precum anemia şi uremia, în inapatenţă şi dispepsie gastrică. Este de folos în caz de opilaţie şi pentru ajutarea pancreasului leneş și a ficatului leneş. Este bună în artritism şi reumatism. Consumul de sfeclă roșie este indicat în TBC (tuberculoză), astm, bronşită, gripă dar şi în caz de demineralizare, convalescenţă şi îmbătranire, ş.a..
Contraindicaţii
Subliniem faptul că nu este recomandată diabeticilor (căci conţine o mare cantitate de zaharuri) şi remarcăm faptul că sfecla este iritantă pentru piele.
Atenție
Unii specialiști și autori precum Dr. Daniel Reid, recomandă a nu se consuma sfeclă crudă, ci doar fiartă.
Legumele, rădăcinoase cele mai sănătoase și mai indicate spre consum sunt cele care provin din semințe nemodificate genetic, nestropite cu pesticide, ierbicide ș.a., crescute în soluri fără îngrășăminte artificiale adică vegetalele naturale, organice, „de la țară”, de preferință din zona geografică a consumatorului, de exemplu cele românești, naturale, de la piață.

Rubrică realizată de Răzvan-Ioan TULPAN

Surse:

  • Răzvan-Ioan TULPAN, „Alimentaţie sănătoasă. Nutiţie naturală [...]”, Sibiu, 2012
  • Marius Theodor CABA, „Dietoterapie tradiţională chineză”, Editura Cimarron, Sibiu, 2011
  • Xael DE SAINTE-BREUVES, „Fructele şi legumele, izvor de sănătate”, Editura Polirom, Iaşi, 2001,
  • Jean VALNET, „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale”, Editura Ceres, Bucureşti, 1987

joi, 29 ianuarie 2015

Bananele: Pro sau contra!?

Bananele: fructe hrănitoare şi energizante. Pro sau contra!?

                                                                                           OFERTA BOOKS CĂRŢI Copyright Răzvan TULPAN Sibiu RO - VALABILĂ din 15.01.2015

Bananierul (Musa sapientium) – Banana
Consumul prezintă avantaje şi dezavantaje.
Fructele bananierului (bananele – coapte în bananier, deci maturate natural, la soare) sunt bogate în proteine, conţin protide şi glucide, plus lipide, vitamine (vit. A: 300 U.I., vitamine din complexul B, vit. C: 20 U.I., vit. E), oligoelemente (calciu, cupru, fier, magneziu, zinc, fosfor ş.a.), cenuşi, materii azotate ş.a.. Consumul de banane are efect antidiareic, diuretic, tonic, energetic, nutritiv (100 grame de banană furnizează energie de 100 de calorii).
Se recomandă în diverse afecţiuni precum artrită, reumatism, fermentaţie intestinală, diaree, dizenterie, aciditate gastrică, rahitism şi în caz de calculi renali (pietre la rinichi) şi chiar în convalescenţă. Mai mult, bananale sunt indicate chiar şi femeilor gravide. Datorită conţinutului mare de proteine şi glucide bananele sunt hrănitoare şi energizante.
Bananele sunt cu adevărat hrănitoare şi cu toate principiile nutritive prezente şi active doar în condiţiile în care sunt maturate, deci coapte natural, în copac (în bananier), la soare. Din păcate, de regulă, bananele exportate-importate sunt recoltate necoapte, deci verzi, adică nematurate şi „incomplete” d.p.v. al conţinutului de principii nutritive: protide, vitamine, săruri minerale, enzime etc.. De cele mai multe ori consumăm banane recoltate necoapte, deci nematurate, verzi, care „se coc”, se îngălbenesc, după recoltare, fie prin lăsarea la temperatura camerei (la cca 16-22 grade Celsius), fie sunt “coapte” prin mijloace artificiale (metode prohibite / interzise), în cuptoare ori forţat cu hormoni de maturare – conform mass-media şi conform rapoartelor organelor de control şi de monitorizare abilitate.
A se consuma bananele atunci când sunt coapte în mod natural – să nu fie verzi, nici înnegrite (stricate, fermentate), nici galbene dar de fapt necoapte natural şi îngălbenite forţat, rapid şi artificial!
Contraindicaţii:
Nu se recomandă în alimentaţia diabeticilor deoarece bananele conţin o mare cantitate de hidraţi de carbon. Nu se consumă banane în caz de stres sau anxietate!
Nu se consumă banane verzi, banane mult prea coapte (deci fermentate şi stricate), la fel, nu se consumă cele „coapte” artificial forţat (prin expunerea la căldură în cuptoare, prin metode speciale interzise oficial).
Se poate vedea (observa) uşor dacă avem de-a face cu banane care nu sunt coapte natural (care au fost recoltate verzi şi apoi au fost ”coapte” rapid forţat şi artificial), banane care, deşi sunt galbene şi au aspect exterior vizual de banane coapte, prin simpla încercare de rupere a lor de pe ciorchine sau prin decojirea lor astfel: dacă coaja este fibroasă, aţoasă şi tare şi se desprinde greu de pe banană, ori dacă banana se desprinde greu de pe ciorchine, este limpede că, de fapt, nu sunt coapte natural, nu sunt maturate, înseamnă că, de fapt, coaja şi nici miezul nu sunt maturate (coapte). În cazul bananelor recoltate coapte sau recoltate verzi însă lăsate să se îngălbenească un timp mai îndelungat, pentru o îngălbenire naturală (un fel de maturare în timp, după recoltare / culegere), coaja se desface uşor, bananele se se rup uşor de pe ciorchine, având coaja matură şi neaţoasă, deci moale.
În concluzie, dacă bananele sunt galbene (nu înnegrite) şi se rup şi se decojesc greu înseamnă că, de fapt, nu sunt coapte, iar dacă se rup uşor (normal) înseamnă că sunt coapte sau, cel puţin, nu sunt dintre cele „coapte” rapid forţat termic!
Atenţie: Se recomandă a se consuma bananele atunci când sunt coapte în mod natural, când sunt galbene, cu gust specific, cu miros caracteristic (atât coaja cât şi miezul), cu consistenţa specifică bananei coapte cu coaja neaţoasă (nefibroasă), relativ moale – să nu fie nici verzi (necoapte), nici înnegrite (stricate, fermentate) şi nici coapte artificial forţat prin expunerea la temperaturi mai înalte! Normale sunt bananele recoltate galbene din bananier. Se pot cumpăra verzi, şi apoi se ţin la temperatura camerei, posibil învelite în hârtie, când se îngălbenesc în câteva zile, natural. De asemenea atenţie la faptul că, bananele pot fi stropite cu diverse pesticide, insecticide, fungicide etc., caz în care nu sunt tocmai sănătoase.
Atenţie, căci există situaţii în care, de când sunt verzi, bananele pot fi tratate în mod nesănătos cu etilenă - un hormon vegetal de maturare a fructelor, pentru a fi coapte forţat, deci mai repede.
Bananele coapte natural au coaja cu aspect lucios, în timp ce bananele coapte forţat (artificial) au coaja mată, deci fără luciul caracteristic. Evident că bananele coapte în bananier sunt mai hrănitoare şi mai complete sub aspectul principiilor nutritive, decât cele coapte forţat ori lăsate la maturat normal în cameră.
Datorită riscului generat de stropirea cu pesticide, ierbicide etc. (uneori între limitele admise), cât şi datorită înregistrării de cazuri de banane coapte forţat, nu se recomandă consumul crescut de banane însă, 1-2 banane sunt acceptabile, dar nu zilnic.
Recomandăm fructele şi legumele autohtone, deci „Made in Romania”, naturale, organice, de la ţară, de preferinţă din zona geografică a consumatorului, fructe şi legume de sezon sau păstrate peste iarnă, din categoria celor fără ierbicide, fără pesticide şi fără alte substanţe care de fapt pot fi toxice şi pentru consumatori.

Surse:
  • Răzvan-Ioan TULPAN, „Alimentaţie sănătoasă. Nutriţie naturală [...]”, Sibiu, 2012
  • Marius Theodor CABA, „Dietoterapie tradiţională chineză”, Editura Cimarron, Sibiu, 2011
  • Xael DE SAINTE-BREUVES, „Fructele şi legumele, izvor de sănătate”, Editura Polirom, Iaşi, 2001,
  • Jean VALNET, „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale”, Editura Ceres, Bucureşti, 1987
  • http://www.curier.ro/