Aliaţii sănătăţii: merele, măceşele şi curmalele

Mănânci fructe? Aliaţii sănătăţii: merele, măceşele şi curmalele!

Sănătatea se menţine şi prin binefacerile legumelor, fructelor şi a altor vegetale. Proprietăţile benefice ale fructelor şi legumelor sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. De aceea, vă îndemnăm a consuma zilnic fructe, legume, verdeţuri proaspete crude. Atunci când medicul recomandă, se pot consuma chiar fierte. În zilele noastre prelucrarea (procesarea) industrială cu aditivarea au dus la o denaturare a alimentaţiei, condiţii în care vegetalele naturale (fără pesticide, ierbicide, fără DDT) sunt esenţiale şi vitale pentru combaterea efectelor radicalilor liberi, pentru susţinerea imunităţii, a metabolismului şi pentru o bună sănătate. În caz de diverse afecţiuni, sensibilităţi sau alergii ţineţi cont de recomandările medicului, pentru a evita eventuale probleme şi complicaţii. Poftă bună!

Merele - Mărul (Pirus malus)

Mărul este considerat, cel puţin la noi în ţară, alături de fructele de măceş, regele neâncoronat al fructelor, datorită proprietăţilor curative extraordinare! Fructele naturale (organice şi cu tot cu coajă), de la ţară, naturale, sunt sănătoase, fiind bogate în săruri minerale: potasiu (120 mg / 100 gr. de măr), calciu (6 mg), fosfor, mangan (0,40 mg. / 100 gr.), sulf, fier, brom, arsen, cobalt, iod, zinc ş.a.. Conţine şi vitamine: A, B1-B6, C, H, H, PP, conţine zaharuri, protide, lipide, carbohidraţi (glucide: 12 grame per 100 de grame de măr), esenţe diverse, acizi (galotanic, oxalic), enzime (când este crud, nefiert, nepasteurizat). Are efect antiinflamator, depurativ, antiseptic intestinal, hemostatic, antidiareic, tonic, laxativ. Este bun tonic muscular şi al sistemului nervos, ocrotitor gastric, digestiv şi stomahic, bun depurativ sangvin. Se recomandă conmsumul de mere naturale în caz de anemie, surmenaj intelectual,. Este folositor şi deoarece absoarbe toxinele din intestine, de aceea este indicat în dizenterie, enterocolită, diaree, gastrită, ulcer, retenţie urinară, palpitaţii cardiace, infract de miocard (infarct de muşchi cardiac). Util în caz de stres, surmenaj, cefalee, stare de angoasă, insomnie. Bun în caz de artirism şi reumatism; de folos în tratarea bronşitei şi a pleureziei. Bun în obezitate, hidropizie, în caz de demineralizare, anemie. De folos în hepatism şi opilaţie (boli ale ficatului), bun şi în diabet şi dizenterie bacilară. Util şi în caz de stări febrile, în herpes. Este permis diabeticilor (există anumite soiuri excelente pentru diabetici). Se recomandă o cură de mere (cu tot cu coajă) de câteva zile (2-3-4 zile) pentru detoxifiere şi regularizarea funcţiilor intestinale, având ca rezultat un scaun normal şi o învigorare (deoarece combate constipaţia, căci mărul este bogat în fibre şi astfel absorabe apa şi impurităţile / toxinele de la nivelul intestinelor). Mărul are efectul unui burete - este absorbant intestinal, căptuşind mucoasa intestinală şi absorbind toxinele care sunt apoi eliminate prin fecale (scaun). Da asemenea, acest fruct minunat - minunat dacă este natural - are fermenţi antiinflamatori şi astringenţi, pe deasupra conţinând fibre vegetale care, în general, au acţiune benefică deosebită. Merele coapte sunt utile în tulburări gastrice şi intestinale dar şi în tulburări hepatice.

Măceşele - Măceşul (Rosa Canina)

Măceşul (numit şi trandafir sălbatic, sipică, rujă sau răsură) este considerat, cel puţin la noi în ţară, alături de măr, regele neâncoronat al fructelor, datorită proprietăţilor curative extraordinare! Se folosesc fructele (pseudobacele) măceşului numite măceşe, dar şi frunzele, florile şi perişorii (ce separă nuculele). Aparent banala măceaşă - de fapt un fruct minune, conţine glucide, acizi (malic şi citric), pigmenţi flavonoizi, ulei esenţial, lecitină, zaharuri, fermenţi, răşină, vitamine (C, B, E, K, PP). Ceaiul de măceşe are efect vitaminizant, creşte imunitatea, favorizează procesele enzimatice, efect diuretic (mai uşor). De asemenea, ceaiul calmează colitele nefritice şi combate calculuii renali. Frunzele de măceş au efect pozitiv în tratarea tuberculozei (TBC), oprind hemoragiile de la nivelul plămânilor, ciatrizează micile leziuni interne. Se foloseşte atât pulberea de fructe (de măceşe), cât şi tinctura de măceşe. Consumul are efect antidiareic, antiscorbutic, hemostatic, vermifug, laxativ, diuretic, depurativ, stimulent etc.. Se recomandă în caz de diaree, dizenterie, paraziţi, calculi biliari, oftalmie, dar şi în afecţiuni ginecologice şi venerice: gonoree, leucoree, henoragii, etc.. Bun în perioadele de convalescenţă, în caz de surmenaj, slăbiciune, oboseală, etc.. Este folositor şi gemul obţinut din măceşe (numit şi pastă de măceşe sau hecium-pecium), mai ales dacă la prepararea pastei de măceşe nu se foloseşte zahăr rafinat alb ci zahăr brut. Anumiţi autori recomandă şi susţin folosirea de zahăr brut (brun, nerafinat) la prepararea gemurilor şi a dulceţurilor din fructe, considerand că zahărul brut brun (nefiind atât de prelucrat şi nefiind tratat chimic precum cel alb care este rafinat, deci sărăcit şi incomplet) este mai bun şi este benefic sănătăţii. [n.a.]

Curmalele - Curmalul (Phoenix dactilifera)

Se consumă fructele (curmalele), care sunt dulci. Acestea conţin glucide, materii grase şi materii azotate, protide, lipide, cumarină, oligoelemente: calciu (71 mg. raportat la 100 grame curmale), fosfor (50 mg.), magneziu (63 mg. / 100 gr.), potasiu, sulf ş.a.. În urma consumului de curmale se observă bune efecte astringente, antitusive, remineralizante, nutritive ş.a.. Pulberea de sâmburi de curmale se poate amesteca cu miere, formând astfel un emenagog - care stimulează şi reglează fluxul menstrual. Consumul de curmale este indicat în special în tuberculoză, bronşită, stomatită, afte, gaze, cistită (afecţiune a vezicii urinare), senescenţă. Are efect anticancerigene şi previne îmbătrânirea prematură. Sunt folositoare în caz de anemie, sunt bune pentru copiii în creştere. Recomandate pentru sportivi, căci, la fel ca şi smochinele, stafidele şi mierea naturală polifloră, căci constituie surse bune de zaharuri naturale (carbohidraţi), deci şi de energie, plus săruri minerale, oligoelemente, vitamine ş.a. şi pot înlocui cu succes zahărul alb (rafinat, denaturat şi nesănătos) şi produsele dulci care conţin mult zahăr!

SURSE:

• Răzvan-Ioan TULPAN, „Alimentaţie sănătoasă. Nutriţie naturală [...]”, Sibiu, 2012
• Marius Theodor CABA, „Dietoterapie tradiţională chineză”, Editura
• Cimarron, Sibiu, 2011
• Jean VALNET, „Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale”,
• Editura Ceres, Bucureşti, 1987
• Xael de SAINTE-BREUVES, „Fructele şi legumele, izvor de sănătate”,
• Editura Polirom, Iaşi, 2001
• http://tulpan-i-consiliere.blogspot.ro/